"Lilac Wine" by Jeff Buckley

I lost myself on a cool damp night
I gave myself in that misty light (small g)
Was hypnotized by a strange delight
Under a lilac tree
I made wine from the lilac tree
Put my heart in its recipe
It makes me see what I want to see (may be better to say "What I wanted to see"
and be what I want to be
When I think more than I want to think
I do things I never should do
I drink much more than I ought to drink
Because it brings me back you...

Lilac wine is sweet and heady, like my love
Lilac wine, I feel unsteady, like my love
Listen to me... I cannot see clearly
Isn't that she coming to me nearly here? (is coming)
Lilac wine is sweet and heady, where's my love?
Lilac wine, I feel unsteady, where's my love?
Listen to me, why is everything so hazy?
Isn't that she, or am I just going crazy, dear?
Lilac Wine, I feel unready for my love,
feel unready for my love.

I LOVE YOU

Clipulețul ăsta e absolut genial; mai expresiv de atât nu putea fi reprezentată bătălia din sinea noastră. Awww.... I LOVE YOU (mom)! :)))

What a wonderful world (Not!)

Sper să vă simțiți

Oameni

Astăzi am avut parte de două experiențe care mi-au arătat că:

1. chiar sunt o tipă sociabilă
2. sunt deschisă la nou
3. sunt deschisă la provocări
4. sunt dispusă să fac niște modificări radicale
5. știu să zic "nu", și să rămână "NU"
și 6. (ăsta e bonus) câteodată o dau rău de tot în bară cu finanțele.

later update 7. oamenii din jurul meu îs plictisitori; am nevoie să schimb peisajul.

De asemenea, am o listă de chestii de făcut în 60 de zile. Vă voi ține la curent cu toate. :)
S-ar putea să mai apelez la ajutor, poate chiar de unde nu s-ar aștepta nimeni, dar voi face asta. Așa că așteptați-vă oricând la un buzz din partea mea.
Lista o voi dezvălui pe măsură ce o voi duce la bun sfârșit.

Asibaris vă salută! :-)


the smiths - how soon is now.. de robertjgunn

Acasă

Nicio melodie nu reușește să reprezinte atât de bine și frumos, să-i zic așa, ce-a de-a doua înțărcare a noastră, aceea de plecare de acasă în ideea de a ne urma visele, de a ne îndeplini scopurile, și probabil de a ne face și noi propria noastră casă.

Pe de altă parte, "this is the only place I feel at home"; casa copilăriei făurită din piatră, cu dușumeaua din lemn și încărcată de amintiri frumoase. Cum să uit nopțile alea de vară..? :-) Cum aș putea uita discuțiile acelea constructive pe care le-am purtat împreuna și care au format ceea ce am ajuns eu astăzi? Mai recent, cum aș putea uita Vama?!
Adevărul este că, fără-ndoială, acasă este acolo unde îți sunt prietenii și familia.
Casa mea nu mai este, însă voi mai sunteți, și probabil de asta nici nu-i duc lipsa atât de mult.

Melodia asta este pentru: Adi, Adi, Alex, Andreea, Andrei, Bogdan, Corina, Cristi, Edi, Mihai, Paul și Paula. Vă mulțumesc că mi-ați făcut viața mai frumoasă. :-)

Mai țineți minte..

.. când ați ascultat și văzut prima dată clipul de la melodia "Bachelorette", Bjork?
Eu da. Eram mică, probabil în clasa întâi, sau a doua. Și eram complet absorbită de videoclip și de vocea purternică a islandezei. Ca să fiu complet francă, nici la ora actuală nu înțeleg clipul întru totul (am eu așa o impresie că transmite multe mai multe decât cred), dar la momentul respectiv, mică fiind, impactul produs a fost acela de respingere a "faimei". Aveam impresia că voi fi și eu, la rându-mi, înghițită de iederă; iar cale de întoarcere nu mai părea să fie..
Desigur, ce știam eu că existau și niște versuri care, împreună cu videoclipul, exprimă mult mai multe!

Acum ceea ce înțeleg este iubirea dintre două persoane atât de diferite... O fată nesigură, poate lipsită de experiență, hipnotizată de șarmul și voința puternică a unui bărbat, care, desigur, profită de aceste minusuri ale sale. Dar pe ea nu o deranjează lucrurile astea.. Nu, pentru că știe că, fără ea, el este pierdut.

I'm a fountain of blood
In the shape of a girl
You're the bird on the brim
Hypnotised by the Whirl

Drink me, make me feel real
Wet your beak in the stream
Game we're playing is life
Love is a two way dream

Leave me now, return tonight
Tide will show you the way
If you forget my name
You will go astray
Like a killer whale
Trapped in a bay

I'm a path of cinders
Burning under your feet
You're the one who walks me
I'm your one way street

I'm a whisper in water
Secret for you to hear
You are the one who grows distant
When I beckon you near

Leave me now, return tonight
The tide will show you the way
If you forget my name
You will go astray
Like a killer whale
Trapped in a bay

I'm a tree that grows hearts
One for each that you take
You're the intruder hand
I'm the branch that you break
Hum-yeah!

Și a trecut...

...15 martie adică.
Mi-am sărbătorit aniversarea cu prietenii, cu familia, am mâncat, am băut, am râs, am vorbit, ne-am distrat. A fost frumos.
Am primit tot felul de urări de la fel de fel de oameni, cărora le mulțumesc încă o dată pentru faptul că nu m-au uitat, că undeva, cumva, exist pentru ei, chit că poate au nevoie de Facebook să-și amintească de ziua mea ^-^ (glumesc, prieteni, desigur).

Și uite așa cum mi-a zburat mie ziua - trezit, toaletă, mâncat, foit, învățat, scris, muzică, ceva instant messages, ceva telefoane etc. - am ajuns să pun Ludovico Einaudi în playlistul meu. Și cum îl ascultam pe dânsul, mi-am adus aminte că înainte de a-l cunoaște pe fostul, exact pe vremea asta, anul trecut, făceam aceleași lucruri pe care le făceam și acum, cu excepția faptului că Einaudi era complet nou pentru mine.

All in all, I'm single. And you know what? I chose that...
Serios, pentru prima oară, nu mă deranjează. Și nu că aceasta a r fi vreo tentativă disperată de a-mi ridica moralul, doar mi-am dat seama că unii oameni nu sunt făcuți pentru asta la o asemenea vârstă, sau deloc; asta e mai puțin important. Important este, însă, că atâta vreme cât nu plâng pentru nimeni, este perfect.

Ceea ce mă-ndreaptă către următoarele idei. Anume..
..în postarea precedentă plângeam că nu am realizat nimic cu viața mea, iată că tocmai mi-am amintit că ceva tot am realizat. Poate nimic pentru istorie, pentru organizațiile internaționale, pentru drepturile omului, însă pentru mine...
Deși în martie anul trecut făceam fix aceleași lucruri pe care le fac și acum, există mari diferențe (expun sporadic):

1. eram mai superficială
2. aveam nevoie constantă de o prezență umană
3. nu reușeam să-mi suport propria prezență
4. cu siguranță, eram mai prostă
5. nu păstrasem legătura cu niciunul dintre prietenii mei
6. eram mai nefericită
7. nu aveam apartamentul ăsta luminos și spațios
8. nu aveam colegii de apartament perfecți
9. nu eram la fel de stăpână pe emoțiile și cunoștințele mele
10. nu vorbeam deloc cu colegii de facultate

Iar toate astea în martie 2010. Și dacă mă străduiesc, cu siguranță voi găsi mai multe diferențe. Însă astea 10 îmi sunt suficiente ca să-mi dau seama că am evoluat, că nu am stagnat, și că ceva, ceva tot va ieși din viața mea, chiar dacă cu pași mai mici și mai încetiniți.

Important este că, în mare, ca să fiu sinceră, vreau să-i ajut pe cei din jur. De aici în colo e mai mult o problemă de cum voi alege să fac asta? :-)

În continuare, pentru acele zile - apuse, trecute, frumoase, sau urâte - desigur, o dedicație: