Îmi era dor de București, de diminețile când mă trezeam și îmi vedeam de mărunțișurile mele care îmi conturează sfera mea de confort.
Acum e Noiembrie..
Dulce Noiembrie, dulce început de toamnă și dulce început de astenie.
Can you feel it? :-)
Încerc din răsputeri să nu mă las influențată de aceste schimbări climatice, teritoriale sau sociale și să-mi duc traiul până la capăt.
De fapt, mă enervează faptul că nu am mare lucru de scris.
Cu facultatea e bine, cu mine e bine, cu viața socială e bine. Singura problemă este că eu am inspirație doar când ceva nu merge bine.
Ah, da, nu am viață personală!.....
.................................................................................
Mda, e și aici o problemă, nu-mi pasă de faptul că nu am viață personală.
"Next!"
Mă gândesc că vine licența și eu tot nu mi-am găsit un subiect al meu despre care vreau să scriu. Bine, am zis că vreau să fie despre corupție, dar nu am nicio problemă vis-a-vis de acest subiect, nicio întrebare, nimic.
Singura ei problemă este că există de când lumea și pământul, că va exita mereu, că nu are cum să dispară și că este considerată ca fiind un fenomen absolut NORMAL.
Chiar credeți asta?
Eram la un moment dat la un curs de politici publice și discutam despre faptul că ele pot proveni de la publicul general sau de la stat. Okay, nicio problemă până aici, atât doar că am avut curiozitatea să întreb profesoara care politici au prioritate? Cele din partea poporului sau cele din partea statului? Ideea este că nu poți face cererea acum și să ți se implementeze mâine, nu. Procesul este mult mai complex și mult mai vast decât ne putem imagina (mai ales cu birocrația în care ne scufundăm).
Exista o agendă oficială pe anul curent (e.g. 2010) cu câțiva itemi ce trebuie bifați până la sfârșitul lui. Repet, întrebarea mea era, cine decide ordinea în care se vor bifa respectivii itemi, cine decide ce politică publică este mai importantă decât alta și care nu, CINE?
Mi se răspunde pe un ton sarcastic, ironic că "Tu cine crezi?"
"Chiar nu știu, de aia și întreb."
Respectiva colegă continuă "Cred că e de la sine înțeles că elitele politice decide cine, ce, cum, care, unde, pentru ce și de ce." După care rânjește și scoate un "Haha" demn de pocneală.
În fine...
Profesoara se uită foarte dulce la mine, dă din umeri și puteam să-i citesc pe chip un soi de "Da, știu care este senzația."
Pentru că nu sunt o scriitoare strașnică, și pentru că de cele mai multe ori mă-ncurc în tot soiul de detalii, vreau să subliniez faptul că o voință a poporului nu există iar lucrul acesta, la fel ca și corupția, este considerat un lucru NORMAL.
Mi se pare mie, sau e ceva total ANORMAL în toată povestea asta?
În orice caz, am să vă las cu o foarte simpatică melodie.
Enjoy!
Acum e Noiembrie..
Dulce Noiembrie, dulce început de toamnă și dulce început de astenie.
Can you feel it? :-)
Încerc din răsputeri să nu mă las influențată de aceste schimbări climatice, teritoriale sau sociale și să-mi duc traiul până la capăt.
De fapt, mă enervează faptul că nu am mare lucru de scris.
Cu facultatea e bine, cu mine e bine, cu viața socială e bine. Singura problemă este că eu am inspirație doar când ceva nu merge bine.
Ah, da, nu am viață personală!.....
.................................................................................
Mda, e și aici o problemă, nu-mi pasă de faptul că nu am viață personală.
"Next!"
Mă gândesc că vine licența și eu tot nu mi-am găsit un subiect al meu despre care vreau să scriu. Bine, am zis că vreau să fie despre corupție, dar nu am nicio problemă vis-a-vis de acest subiect, nicio întrebare, nimic.
Singura ei problemă este că există de când lumea și pământul, că va exita mereu, că nu are cum să dispară și că este considerată ca fiind un fenomen absolut NORMAL.
Chiar credeți asta?
Eram la un moment dat la un curs de politici publice și discutam despre faptul că ele pot proveni de la publicul general sau de la stat. Okay, nicio problemă până aici, atât doar că am avut curiozitatea să întreb profesoara care politici au prioritate? Cele din partea poporului sau cele din partea statului? Ideea este că nu poți face cererea acum și să ți se implementeze mâine, nu. Procesul este mult mai complex și mult mai vast decât ne putem imagina (mai ales cu birocrația în care ne scufundăm).
Exista o agendă oficială pe anul curent (e.g. 2010) cu câțiva itemi ce trebuie bifați până la sfârșitul lui. Repet, întrebarea mea era, cine decide ordinea în care se vor bifa respectivii itemi, cine decide ce politică publică este mai importantă decât alta și care nu, CINE?
Mi se răspunde pe un ton sarcastic, ironic că "Tu cine crezi?"
"Chiar nu știu, de aia și întreb."
Respectiva colegă continuă "Cred că e de la sine înțeles că elitele politice decide cine, ce, cum, care, unde, pentru ce și de ce." După care rânjește și scoate un "Haha" demn de pocneală.
În fine...
Profesoara se uită foarte dulce la mine, dă din umeri și puteam să-i citesc pe chip un soi de "Da, știu care este senzația."
Pentru că nu sunt o scriitoare strașnică, și pentru că de cele mai multe ori mă-ncurc în tot soiul de detalii, vreau să subliniez faptul că o voință a poporului nu există iar lucrul acesta, la fel ca și corupția, este considerat un lucru NORMAL.
Mi se pare mie, sau e ceva total ANORMAL în toată povestea asta?
În orice caz, am să vă las cu o foarte simpatică melodie.
Enjoy!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu