Filmul nu este neapărat unul foarte bun, sau unul extraordinar, dar este unul bun în sensul în care mi-a adus aminte că am un frățior pe care îl iubesc foarte mult și pentru care aș face orice necesar ca să-i fie bine.
Mda, nu prea-mi place să recunosc asta, dar întruchipez întocmai imaginea surorii mai mari protectoare cu frățiorul ei mai mic.
Din totdeauna mi-am dorit un frățior. Când eram mică nu prea aveam cu cine să mă joc, îmi pierdeam zilele uitându-mă la desene produse de Walt Disney, coloram cărțile de colorat cu The Jungle Book și mă beleam ochii pe la casetele piratate cu video clipuri.. Din fericire pentru mine, mama era o femeie casnică pe atunci și a avut cine să mă-nvețe ce învățături de minte să trag din toate.
Îmi aduc aminte că într-o iarnă și mama era cu burta mare, mare și eu o mustram pentru faptul că "te-ai făcut grasă și urâtă".
Bineînțeles că mama a râs tare și mi-a zis că acolo este frățiorul meu.
Nu știu exact ce gânduri mi-au venit prin cap, dar cert este că m-am simțit cel mai fericit și cel mai norocos copil în momentul respectiv. Mi-am iubit fratele dinainte de-a se naște.
S-a născut într-o frumoasă zi de martie, chiar la 16 zile după mine. Imaginați-vă ce cadou frumos a fost pentru mine, dar mai ales pentru tata - care este în aceeași zi cu frățiorul. :-)
Ah, ce amintire frumoasă!
Sigur Ros - Untitled (Samskeyti)
Asculta mai multe audio ambientala
Iar melodia asta mă face să mă ling pe degete :-)..
Sărind de la una la alta, încep să simt o repulsie din ce în ce mai mare pentru grupurile de oameni care se cred atât de minunați pentru că știu nu știu ce formație, sau eu știu care melodie sau film, sau regizor sau etc. Nu de alta, dar mi se pare că atunci când cineva își etalează cunoștințele de genul acesta - desigur, într-o anumită manieră - am impresia că au pretenția la ceva recunoaștere pentru respectiva creație, ca și cum ar fi contribuit cumva la facerea ei. Da, știu, cel mai probabil este o percepție greșită de-a mea..
Eh, ia să-mi aduc eu aminte de copilăria mea și-mi va trece. :-)
2 comentarii:
Am doi veri, frate şi soră. Când se supărau se mai păruiau. La voi s-a întâmplat?
Da :D, ne mai certam și noi, ne mai păruiam, mai țipam unul la celălalt.. ȘȘi nu ne mai vorbeam o perioadă de timp (ceva gen, un sfert de oră) apoi fie mă duceam eu la el, fie venea el la mine și ne ceream scuze și o luam de la capăt cu joaca.
Repet, am avut o copilărie foarte frumoasă! :-)
Trimiteți un comentariu