Se afișează postările cu eticheta eu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eu. Afișați toate postările

duminică, 9 ianuarie 2011

De început de an.. :-)

Și a venit 2011. Yey!
Reflectând asupra celor ce au fost, am evoluat, iar ăsta-i un gând care mă-ncântă de numa, numa! Cât de plăcut este să ajungi într-un punct în care trebuie să tragi o linie sub care scrie ceva de genul "+, profit, săgeată-n sus.."! Mda, sunt o pragmatică, ce să-mi faci?

Cine a spus ca o cafea la ora 17 nu este bun? Ba mi se pare că are un gust mai plăcut decât aia de dimineața :)). Eh, ba nu, îi lipsește laptele.. Dar merge și asta neagră.

Deci multe plusuri pe 2010, sper să fie la fel și anul acesta.
Altceva... Hm, îmi place de un băiețandru cu 2 ani mai mic ca mine.
De regulă nu mă interesează vârsta, dar acum e bizar pentru că e mai mic decât mine. De obicei îmi plac ăștia mai mari.
Subiect neinteresant...

M-am apucat de scris pentru licență, ceea ce este incredibil! Acum am și temă, am și ceva articole citite, idei formate, mâine mă duc și la coordonatoare. Miau!

Filme.. nu mai am răbdare să mă uit la filme! :( Și o fi din cauză că mă uit singură, habar n-am! Când îs acasă, de abia aștept să vină seara să mă uit la film cu fratello, și cu prietenul meu la fel, dar când ajung acasă (adică în apartamentul închiriat), meh, parcă nu mai e la fel de fun. Și înainte muream dacă îndrăznea careva să vrea să se uite la film cu mine :))).
Aseară m-am uitat la "Scarface" și mi-a placut. Și acum mi-am promis că nu las sesiunea să-nceapă până nu fac un maraton "The Godfather". Mda, this is a must!

Buuun... muzica! Subiectul meu preferat! :-)
Well, trec printr-o perioadă în care sufletul și urechile mele nu cer altceva decât pian. Hai, pe alocuri câte o chestiuță mai dub, mai dnb, mai jazzy, mai funky, mai whatever. Repet, pe alocuri..
Desigur, ascult Chopin... (sunt atât de previzibilă)
Acum chestie fun! Compozitorii mei preferați sunt Vivaldi și Chopin (în ordinea aceasta) și amândoi sunt Pești :))). How is that not funny?! =))

Carieră. Păi, am stat vreo 2 săptămâni pentru un post de redactor de știri externe la Realitatea. Nu mi-a plăcut. Dar nu mi-a plăcut deloc, deloc! Jurnalismul de tipul ăla clar nu este pentru mine. Trebuia să preiau articole de la BBC, de exemplu, și să le fac eu să arate bine pe sticlă. Și toată noaptea (da, pe tură de noapte) stăteam și beleam ochii în monitorul ăla. Deci, sincer, chiar nu este stilul meu! Eu am nevoie să interacționez cu oamenii, să merg, să cunosc, să mă bag în seamă, să fiu pusă în tot soiul de situații aiurea. Și asta nu este tot! Ar mai fi de adăugat, cum ar fi faptul că fenomenul Gaga era de preferat oricând în fața, eu știu, unui suport polonez pentru aderarea Turciei la UE.. și ar mai fi, dar nu mai contează acum! Bine că nu era absolut nevoie să mă angajez acolo! Bine că sunt suficienți bani încât să duc aici un trai decent. Bine că sunt dintre ăia norocoși care nu trebuie să facă chestii care nu-i plac! Cel mai mult contează, în momentul de față, faptul că am trecut printr-o experiență care m-a învățat mai multe despre mine. Foarte frumos! :-)

Uf, altele.. da, constat că nu mai sunt capabilă să scriu de una singură fără o nenorocită de notă de subsol. E un reflex de-acum. Un obicei, o meteahnă fără de care nu pot avea un articol, sau un nenorocit de eseu propriu. Și, sincer, îmi pare rău! Din dorința de a face bine la facultate, am scăpat un lucru esențial pe drum, adică Creativitatea. Sper să o recapăt, chiar țineam mult la ea.

Acum am descoperit o variantă de Vivaldi care m-a dat pe spate! Am vrut să le uploadez pe trilulilu, dar nu suportă flacurile. :( Dar este fix acel Vivaldi pe care mi l-am închipuit eu, fără înloriturile eu știu cărui ansamblu, gen Europa Galante (cică ei îs 'ăi mai tari la cântat Vivaldi. Or fi..)

Dacă mai aveți vreme, luați de aici ;-):

http://dl.transfer.ro/Il_cimento_dell_armonia_e_dell_invenzione__from_original_manuscripts__-_F.Biondi__Europa_Galante__Virgi...n_-transfer_ro-09jan-7d02d3.rar

Ne vedem la Paști! :)))

sâmbătă, 26 iunie 2010

Cold blooded

Am observat că sunt și tind să devin tot mai rece cu cei din jurul meu. Și partea cea mai dură este că eu am vrut să fiu așa. Nu știu de ce, dar de când am început liceul, apoi facultatea, s-au infiltrat în mine ideea și convingerea că cei ce sunt mai reci, mai distanți și, eventual, mai apatici, sunt cei care au mai puțin de pierdut - nu neapărat mai mult de câștigat.
Și am zis că prefer să fiu un om de genul acela, pentru că aș putea fi mai fericită. Am avut convingerea asta, încă din liceu, repet.

Acum am mai crescut, am trecut prin unele lucruri, am văzut altele, și nu mai am aceeași convingere. Din contra, cred că ai mai multe de pierdut dacă ești așa cum am descris mai sus. Nu te poți atașa de oameni, nu te poți îndrăgosti nebunește, nu îți poți pierde capul, iar viața privită și luată prin prisma rațiunii nu-i întocmai roz, chiar nu e!

Mereu se ridică un mare semn de întrebare când aud cele două cuvinte magice "Te iubesc!". Bine că nu mi le-a spus nimeni până acum... Dar dacă se va ivi vreodată să mi le spună cineva cred că m-aș uita foarte ciudat la el.
Sau alte aforisme precum "ești cel mai bun prieten al meu", "ești tot de ceea ce am nevoie" etc, etc, etc.. Teoretic, le înțeleg, și m-am surprins mimându-le în anumite situații, dar nu am înțeles în sinea mea ce am vrut eu să zic, de fapt.

E complicat, mă depășește.. Le știam și le simțeam când eram copil, apoi nu știu ce s-a întâmplat, nu știu de ce am avut eu ideile alea, și cum am lăsat totul să se năruiască..
Într-un fel sunt mândră de mine că am reușit să-mi duc proiectul la capăt, că am reușit să fiu exact așa cum am vrut eu acum 5 ani. Însă, repet, anumite lucruri s-au schimbat, nu mai sunt la fel, și nici circumstanțele nu mai sunt ce au fost. Cred că am, simt, niște urme de regret în mine.

De ce ne este, totuși, frică să pierdem? Mai ales într-o relație? Fie ea de amiciție, prietenie, sau iubire?