Acum..

... sunt pătrunsă de o stare inefabilă de bucurie.

Probabil pentru că am reluat legătura cu o prietenă, probabil pentru că abia acum, după ce am schimbat un mail cu ea, mi-a dat seama cât de mult mi-a lipsit și că ea ocupa un loc destul de important acolo, pentru mine.

Viața asta e ciudată al naibii! Numai după ce pierzi pe cine ajungi să-l apreciezi cu adevărat. 

"viața.." - da, iată tendința mea de a căuta un țap ispășitor, când adevărul este clar că eu sunt responsabilă pentru toate acțiunile.

În orice caz, am început să scriu postarea asta pentu că vreau să transmit următorul mesaj "Paula, nu știu dacă citești asta, sau dacă vei citi vreodată chestia asta, dar să știi că mi-ai lipsit, mi-ai lipsit nespus de mult!"

Să scriu asta, și să transmit cele mai sincere mulțumiri domnului profesor R. N. pentru că a acceptat să mă ajute să-mi scriu licența - asta în ciuda faptului că eu nu urmez cursurile facultății la care dumnealui profesează!

Că veni vorba de asta, e pur și simplu admirabil că mai există oameni pe lumea asta care își încarcă programul cu niște indivizi - gen eu - de dragul științei, cunoașterii, sau poate chiar și din simpla dorință de a ajuta.

Sinceră să fiu, nu-mi pot închipui niciun profesor de la facultatea mea dispuși să facă ceea ce a făcut domnul N. Dar asta nu mai contează. Ideea este că există și altfel de oameni pe lumea asta iar eu sunt una dintre puținii norocoși de a da peste astfel de oameni. :-)

Eu am mai zis-o o dată, și o voi repeta, it's simply too good to be me! ;-)

Relațiile familiale

Astăzi am văzut o mică parte din The Boys are Back.
Filmul nu este neapărat unul foarte bun, sau unul extraordinar, dar este unul bun în sensul în care mi-a adus aminte că am un frățior pe care îl iubesc foarte mult și pentru care aș face orice necesar ca să-i fie bine.

Mda, nu prea-mi place să recunosc asta, dar întruchipez întocmai imaginea surorii mai mari protectoare cu frățiorul ei mai mic.
Din totdeauna mi-am dorit un frățior. Când eram mică nu prea aveam cu cine să mă joc, îmi pierdeam zilele uitându-mă la desene produse de Walt Disney, coloram cărțile de colorat cu The Jungle Book și mă beleam ochii pe la casetele piratate cu video clipuri.. Din fericire pentru mine, mama era o femeie casnică pe atunci și a avut cine să mă-nvețe ce învățături de minte să trag din toate.

Îmi aduc aminte că într-o iarnă și mama era cu burta mare, mare și eu o mustram pentru faptul că "te-ai făcut grasă și urâtă".
Bineînțeles că mama a râs tare și mi-a zis că acolo este frățiorul meu.
Nu știu exact ce gânduri mi-au venit prin cap, dar cert este că m-am simțit cel mai fericit și cel mai norocos copil în momentul respectiv. Mi-am iubit fratele dinainte de-a se naște.
S-a născut într-o frumoasă zi de martie, chiar la 16 zile după mine. Imaginați-vă ce cadou frumos a fost pentru mine, dar mai ales pentru tata - care este în aceeași zi cu frățiorul. :-)

Ah, ce amintire frumoasă!

Sigur Ros - Untitled (Samskeyti)

Asculta mai multe audio ambientala

Iar melodia asta mă face să mă ling pe degete :-)..

Sărind de la una la alta, încep să simt o repulsie din ce în ce mai mare pentru grupurile de oameni care se cred atât de minunați pentru că știu nu știu ce formație, sau eu știu care melodie sau film, sau regizor sau etc. Nu de alta, dar mi se pare că atunci când cineva își etalează cunoștințele de genul acesta - desigur, într-o anumită manieră - am impresia că au pretenția la ceva recunoaștere pentru respectiva creație, ca și cum ar fi contribuit cumva la facerea ei. Da, știu, cel mai probabil este o percepție greșită de-a mea..
Eh, ia să-mi aduc eu aminte de copilăria mea și-mi va trece. :-)

Muzichie! :-)

Iată un eveniment care nu trebuie ratat, adică Muzica din Barocul Timpuriu pentru voce si basso continuo

Eu una am mai văzut-o pe tanti asta și pe nenea de la lăută concertând împreună și pot spune că m-au dat pe spate.

Nici programul nu lasă de dorit. Adică... nah, e o chestie de gust asta, nu? :-)
În orice caz, dacă sunteți iubitori de muzică din perioada baroc, vă recomand să nu ratați.

***

În rest e totul prea bine.
Tocmai am văzut un reportaj la TV cu ai noștri minunați creștini care s-au adunat aseară la moștele nu știu cărui sfânt - unul care vindecă bolile grave.
Desigur, toți enoriașii s-au adunat și s-au rugat pentru sănătate.
Pe parcurul celor 2-3 minute cât a durat reportajul ăla, m-am tot întrebat oare câți s-au rugat pentru sănătate psihică și sufletească?
Nu de alta, dar astea-mi par cele mai importante.

Asibaris vă salută! :-)

Primele gânduri vis-a-vis de începutul facultății

Îmi era dor de București, de diminețile când mă trezeam și îmi vedeam de mărunțișurile mele care îmi conturează sfera mea de confort.
Acum e Noiembrie..
Dulce Noiembrie, dulce început de toamnă și dulce început de astenie.
Can you feel it? :-)
Încerc din răsputeri să nu mă las influențată de aceste schimbări climatice, teritoriale sau sociale și să-mi duc traiul până la capăt.

De fapt, mă enervează faptul că nu am mare lucru de scris.
Cu facultatea e bine, cu mine e bine, cu viața socială e bine. Singura problemă este că eu am inspirație doar când ceva nu merge bine.
Ah, da, nu am viață personală!.....
.................................................................................
Mda, e și aici o problemă, nu-mi pasă de faptul că nu am viață personală.
"Next!"

Mă gândesc că vine licența și eu tot nu mi-am găsit un subiect al meu despre care vreau să scriu. Bine, am zis că vreau să fie despre corupție, dar nu am nicio problemă vis-a-vis de acest subiect, nicio întrebare, nimic.
Singura ei problemă este că există de când lumea și pământul, că va exita mereu, că nu are cum să dispară și că este considerată ca fiind un fenomen absolut NORMAL.
Chiar credeți asta?
Eram la un moment dat la un curs de politici publice și discutam despre faptul că ele pot proveni de la publicul general sau de la stat. Okay, nicio problemă până aici, atât doar că am avut curiozitatea să întreb profesoara care politici au prioritate? Cele din partea poporului sau cele din partea statului? Ideea este că nu poți face cererea acum și să ți se implementeze mâine, nu. Procesul este mult mai complex și mult mai vast decât ne putem imagina (mai ales cu birocrația în care ne scufundăm).
Exista o agendă oficială pe anul curent (e.g. 2010) cu câțiva itemi ce trebuie bifați până la sfârșitul lui. Repet, întrebarea mea era, cine decide ordinea în care se vor bifa respectivii itemi, cine decide ce politică publică este mai importantă decât alta și care nu, CINE?
Mi se răspunde pe un ton sarcastic, ironic că "Tu cine crezi?"
"Chiar nu știu, de aia și întreb."
Respectiva colegă continuă "Cred că e de la sine înțeles că elitele politice decide cine, ce, cum, care, unde, pentru ce și de ce." După care rânjește și scoate un "Haha" demn de pocneală.
În fine...
Profesoara se uită foarte dulce la mine, dă din umeri și puteam să-i citesc pe chip un soi de "Da, știu care este senzația."

Pentru că nu sunt o scriitoare strașnică, și pentru că de cele mai multe ori mă-ncurc în tot soiul de detalii, vreau să subliniez faptul că o voință a poporului nu există iar lucrul acesta, la fel ca și corupția, este considerat un lucru NORMAL.
Mi se pare mie, sau e ceva total ANORMAL în toată povestea asta?

În orice caz, am să vă las cu o foarte simpatică melodie.
Enjoy!